Incursiune în trecut

Povestea exploatărilor de sare

Se spune că primele file ale poveștii Salinei Turda s-au scris  în timpul ocupației romane în Dacia, când orașul purta denumirea latină de Potaissa, odată cu începuturile mineritului sistematic pentru exploatarea fierului, a minereurilor polimetalice, a aurului, argintului și a sării în Transilvania. Exploatarea sării în epoca romană este probabilă, însă lipsesc dovezile certe privind această activitate. Se poate că marile exploatări medievale și moderne (până în prima treime a secolului XX) și prăbușirile bolților în vechile ocne, urmate de apariția lacurilor sărate, să fi distrus urmele exploatărilor antice.

Considerăm, astfel, că începuturile mineritului în sare, în sensul în care acest concept este definit în prezent, se situează în timp la nivelul secolelor XI – XIII.

În anul 1075, cancelaria maghiară, într-un document în care face referire la Transilvania, menționează și despre vama ocnelor de sare “la cetatea ce se cheamă Turda, în locul ce se cheamă în ungurește Aranyas, iar în latinește Aureus”. Cetatea Turda a avut în acea perioadă rolul de a apăra aceste resurse, considerate strategice.

Însă, primul document care vorbește în mod explicit de existența unei exploatări de sare la Turda datează din 1 mai 1271, fiind emis de cancelaria maghiară. Prin actul menționat, se dăruia capitlului din Transilvania „ocna de sare de la Turda”. Ulterior, atât capitlul din Strigoniu, cât şi cel din Alba Iulia și episcopul Transilvaniei căpătau privilegii pentru folosirea sării din Ocna din Turda.

Documentele mai vorbesc și despre importanța Salinei Turda, ca principala sursă de aprovizionare din regiune.

În anul 1075, cancelaria maghiară, într-un document în care face referire la Transilvania, menționează și despre vama ocnelor de sare “la cetatea ce se cheamă Turda, în locul ce se cheamă în ungurește Aranyas, iar în latinește Aureus”. Cetatea Turda a avut în acea perioadă rolul de a apăra aceste resurse, considerate strategice.

Însă, primul document care vorbește în mod explicit de existența unei exploatări de sare la Turda datează din 1 mai 1271, fiind emis de cancelaria maghiară. Prin actul menționat, se dăruia capitlului din Transilvania „ocna de sare de la Turda”. Ulterior, atât capitlul din Strigoniu, cât şi cel din Alba Iulia și episcopul Transilvaniei căpătau privilegii pentru folosirea sării din Ocna din Turda.

Documentele mai vorbesc și despre importanța Salinei Turda, ca principala sursă de aprovizionare din regiune.

În anul 1867, mineralogul Johann Fridwaldsky afirma că „aceste ocne sunt vrednice de cea mai mare admirație și curiozitate”, fiind ”atât de vestite încât aproape că nu au egal în întregul răsărit”.

Se spune că în Salina Turda, sarea a fost exploatată doar de oameni liberi. Minerii erau angajați pe o perioadă de un an, pe data de 7 ianuarie. Salariul era de 12 florini pe an. Tăietorii de sare mai primeau un dar comun la cele patru sărbători (Crăciun, Paște, Rusalii și Ziua tuturor sfinților), un butoi de vin, un bou şi 100 de pâini. Uneori boul era răscumpărat cu 4 florini, iar pâinea cu doi florini.

Povestea reducerii activităților miniere

Salina Turda, la începuturile ei, a fost una dintre cele mai importante saline din Transilvania, principala sursă de aprovizionare din regiune. Începând cu anul 1840, din cauza condițiilor sociale și economice, exploatarea sării în Salina Turda se reduce, iar rolul de coordonator al activităților de exploatare a sării este preluat de salina de la Ocna Mureș.

După primul război mondial, exploatarea sării devine monopol de stat. Aceasta, împreună cu reducerea productivității exploatării, a dus la închiderea activităților miniere în Salina Turda, în anul 1932.

După închidere, Salina Turda intră într-o perioadă de uitare, până în timpul celui de-al doilea război mondial, când este folosită de populația orașului ca adăpost antiaerian. Încă de pe atunci, menirea Salinei a fost de a proteja, de a-și îndeplini rolul benefic pentru comunitate. Ea a fost mereu o parte importantă a vieții comunității, oferind siguranță și sănătate. Salina noastră a servit și ca depozit de brânzeturi, începând cu anul 1950, aceasta fiind înmagazinată în primii 500 metri ai galeriei de transport Franz Josef. Apoi, din anul 1992, această comoară din adâncuri a fost redeschisă pentru public ca obiectiv turistic.

Povestea renașterii Salinei Turda

În anul 2008, Salina a intrat într-un amplu proces de modernizare şi amenajare, fiind redată circuitului turistic începând din anul 2010. Starea excelentă de conservare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de modernizare a Salinei pentru a deveni un obiectiv turistic internațional, transformă Salina Turda într-un adevărat muzeu al mineritului în sare.

Sarea a fost cândva cel mai scump produs din comerț, fiindcă se obținea extrem de greu. Astăzi, este simbol al legăturilor „prețioase”, între oameni, care durează. Sarea aduce noroc. Iar la Salina Turda, putem spune că norocul te înconjoară.

Salina Turda este, astăzi, un spectacol al naturii, o destinație remarcabilă în lume. Tărâmul magic din adâncul Transilvaniei.

Newsletter

Bilete online

Experimentează spectacolul și magia Salinei Turda, mai rapid, cu biletul online.

De ce e Salina Turda spectaculoasă?

  • Salina Turda este un loc unic în lume.
  • Trăiești experiențe inedite, prin magicele galerii subterane.
  • Salina este o sursă naturală de sănătate și noroc.