Salina turistica

 Pâna la finalizarea proiectului de modernizare a salinei, accesul turiştilor în salină se făcea, prin galeria de transport Franz Josef . A fost săpată între anii 1853-1871; este o galerie orizontală, cu profil util de 6,16 m2, realizată pentru a uşura şi ieftini transportul sării la suprafaţă. La terminarea ei avea 780 m, dar până la sfârşitul sec. al XIX- lea a fost prelungită cu încă 137m.
Pe peretele stâng al galeriei sunt amplasaţi picheţi cu o echidistanţă de 10 stânjeni.
Pe măsură ce turistul înaintează, lumea subterană își dezvăluie minunile.

Fj1 Fj4 Fj3 Fj2

Se vizitează prin intermediul balcoanelor săpate în sare, situate la nivelul galeriei de transport. Este o cameră de mină conică cu adâncimea de 87 m şi diametrul la bază de 67 m.
O descriere din 1853 a acestei mine suna astfel : ”… prima ocna în care eşti coborât într-un coş, cu funii, poate avea adâncimea de 50 de stânjeni. Are o formă perfect aparţinatoare căpăţânei de zahăr, care la gură e până la un punct căptuşită cu lemn, mai jos începe să se deschidă şi se tot lărgeşte, până ce clopotul se lasă pe talpa netedă a sării, cu diametrul de circa 30 de stanjeni….“ (Hetilap, 1853, p. 275)
Forma camerei şi lipsa comunicaţiilor majore cu alte lucrări miniere fac ca în această mină sa se producă o reverberare puternică a sunetului, fapt care a determinat acordarea denumirii turistice de „Sala Ecourilor”.

Mi

 Este o cameră octogonală în care este montat un troliu cu ax vertical cunoscut sub denumirea de „crivac” sau „gepel” .
Acesta era acţionat prin forţa cailor şi servea pentru transportul pe verticală a sării exploatată din mina Rudolf, de la nivelul vetrei acestei mine până la nivelul galeriei de transport, prin intermediul puţului de extracţie situat în camera vecină. Crivacul are anul construcţiei sale sculptat pe axul maşinii – 1881. Utilajul descris a înlocuit un altul, de dimensiuni mai mici, care a fost montat în anul 1864. Este singurul utilaj de acest tip din toate salinele din România şi probabil şi din Europa care se păstrează pe locaţia lui iniţială.

Sc

 Sala puţului de extracţie al minei Rudolf
Găzduieşte un puţ de extracţie prin care sarea exploatată în mina Rudolf, era transportată pe verticală, până la nivelul galeriei de transport. Moletele au fost montate în turla puţului în anul 1864, au diametrul de 3 m şi sunt funcţionale şi în prezent.

Sp2 Sp1

  Altarul
Într-o nişă săpată în sare în peretele estic al sălii de apel, se află Altarul, locul de rugăciune al tăietorilor de sare și locul unde renăştea speranța și credința pentru vremuri viitoare mai bune

altar altarul

Scara Bogaţilor
Scara Bogaţilor situată în mijlocul sălii era calea de acces spre minele Terezia şi Rudolf înainte de finalizarea lucrărilor la galeria de transport. Dâre paralele migălos tăiate pe pereţi de ciocanele tăietorilor de sare stau mărturie muncii istovitoare a necunoscuților care au trudit aici de-a lungul secolelor

scara bogatilor

Adâncă de 42 metri, lată de 50 şi lungă de 80 metri, mina Rudolf este ultimul loc în care sarea a fost exploatata la Turda. Prin compartimentul de acces, 172 de trepte te conduc spre vatra minei. Se coboară 13 „etaje”, la fiecare pod de odihnă fiind marcat în perete anul în care a fost exploatat nivelul respectiv.
Pe semitavanul NV-ic s-au format de-a lungul anilor stalactite de sare. Ele urmăresc direcţia unei intercalaţii de sare macrocristalină de puritate ridicată (peste 99,9% NaCl). Viteza de creştere a stalactitelor este de cca 2 cm/an, iar lungimea maximă până la care se dezvoltă este de cca 3 m.
Liftul panoramic oferă turiştilor o imagine de ansamblu asupra întregii mine.

R1 R2 R3

        Este o mină de formă conică (mină clopot). Exploatarea sării în acest tip de camere a lăsat în urmă goluri subterane de dimensiuni impresionante (în cazul minei Terezia): 90 m înălţime şi 87 m diametru. Adâncimea de la gura puţurilor până la baza minei este de 112 m.
O “cascadă de sare”, un lac subteran, stalactite şi eflorescenţe de sare completează echilibrul inert al uriaşului clopot.Lacul subteran are între 0,5 şi 8 m adâncime, fiind extins pe aproximativ 80% din suprafața vetrei camerei de exploatare. În centrul lacului există o insulă formată din sarea reziduală depozitată aici după anul 1880, an în care exploatarea sării în această cameră a fost sistată.

T1 Salina Turda T3

Exploatarea sării în puţul “Anton”, unde extracţia a atins adâncimea de 108 m, a fost sistată  în anul 1862, din cauză că sarea avea un conţinut ridicat de argilă. Este o cameră de exploatare izolată, fără galerii de legătură spre celelalte lucrări miniere din Salina Turda.

 Zona constituie rezervație geologică, accesul turiştilor nefiind permis în această sală. Este situată la -15 m faţă de nivelul galeriei de transport. Infiltraţiile de apă pe puțul de extracție au determinat depunerea de eflorescențe și formarea de stalactite iar în lacul care acoperă parțial vatra camerei s-au format cristale de sare. Sala a primit denumirea turistică de Sala cristalelor.

P1

Mina Gizela şi camerele tehnice din extremitatea de NE a salinei sunt asemănătoare celor de la mina Rudolf, cu menţiunea că lucrările miniere erau în faza de pregătire a camerei de  exploatare Gizela în anul în care exploatarea sării la Turda a fost sistată. În prezent in cadrul minei Gizela a fost amenajată sala Staționar pentru tratament balnear cu aerosoli naturali.

S1S2

TOP